fbpx

O scurtă și inedită istorie a terapiei prin privare senzorială (terapie prin plutire)

O scurtă și inedită istorie a terapiei prin privare senzorială (terapie prin plutire)

O scurtă și inedită istorie a terapiei prin privare senzorială (terapie prin plutire) 700 420 Cristian

Terapia prin privare senzorială sau terapia prin plutire devine din ce în ce mai cunoscută ca o terapie alternativă ce ne poate ajuta  să reducem stresul, să diminuăm durerile cronice și, în general, să fim mai pozitivi și prezenți în viețile noastre.

Ceea ce nu știi, probabil, despre privarea senzorială este că fost inventată acum aproape 70 de ani. Mai exact, în anul 1954, neurocercetătorul și psihanalistul John C. Lilly, a inventat primul bazin de privare senzorială, fiind un instrument științific de cercetare a creierului și minții. La vremea respectivă era populară teoria conform căreia omul este conștient de sine doar prin relația, prin intermediul simțurilor, cu mediul extern. Dacă nu am mai fi în contact cu mediul din jurul nostru, conștiența noastră s-ar diminua proporțional. Bazinul de plutire i-au ajutat pe cercetători să o falsifice.

Rezultatele experiențelor celor care au pionierat în domeniu au făcut ca în anii ‘70 compania Samadhi să înceapă să construiască primele bazine destinate publicului larg. Curând, centre de plutire (privare senzoriala) au început să apară pe întreg teritoriu al Statelor Unite, dar și Europa și din ce în ce mai multi oameni au început sa beneficieze de pe urma terapiei prin plutire.

În acea perioada, un procent important dintre cei care “pluteau” făceau parte din fenomenul contracultural hippie și new age. Se simțeau atrași de ideea de privare senzorială, în special de capacitatea acestuia de a induce stări alterate ale conștiiței. Astăzi știm că, prin relaxarea profundă indusă de bazin, oamenii care plutesc cu regularitate reușesc să încetinească undele cerebrale până la Alpha și chiar Theta. Cele două sunt recunoscute ca liant între conștient / subconștient și sunt asociate meditației profunde, relaxării și impulsurilor creative.

Odată cu începutul anilor 2000, privarea senzorială a început sa se bucure de un nou val de popularitate. În spatele lui, de aceasta data, nu stătea nevoia unor cercetători de a testa o teorie și nici căutarea oamenilor a unor experiențe mistice sau spirituale, ci studiile științifice care au început să sublinieze beneficiile acestei terapii. Datorită lor știm că doar după câteva sesiuni de plutire sunt ameliorate multe dintre problemele legate de stres: anxietate, depresie, probleme cu concentrarea, tulburări legate de dispoziție, dureri de cap cronice, burnout. Interesant este și că, datorită relaxării profunde, fizice și psihice, și a activării sistemului parasimpatic, multe din tensiunile și durerile musculare se reduc considerabil sau dispar. Probabil acesta este un motiv important pentru care din ce în ce mai multi sportivi îți grăbesc recuperarea folosind acest gen de terapie.

Mulți dintre oamenii ce ne trec pragul o fac căutând o soluție pentru problemele pe care le au și pentru că au aflat că terapia prin privare senzorială poate fi de ajutor. La fel de multi sunt și cei care, mânați de curiozitate, o văd ca pe o experiență inedită ce merită încercata. Iar alții vin doar pentru un moment de liniște, o evadare de la ritmul vieții din ce în ce mai alert, și de reconectare la sine.

Personal, conceptul mi-a stârnit inițial curiozitatea prin ineditul lui. Acum, cu peste 100 de plutiri făcute, pot spune ca este un ajutor important pe drumul autocunoașterii și evoluției personale.

Cristian Budacă

Leave a Reply